Mă plimbam într-o zi cu ferestrele deschise la ochi
Şi nu vedeam nimic de ştergătoare
Oamenii mă priveau cu ferestrele închise şi-mi spuneau
Că nu văd nimic.
Mi-am oprit ştergătoarele şi am văzut
Că mergeam pe un fir gros de mucegai
Ceilalţi mă ignorau de jos cu speranţa unui fir proaspăt
De pe care(afirmau ei) nu poţi nicicînd să cazi
să cazi
să cazi
Eu mi-am continuat plimbarea cu gînduri ţinute în lesă
Şi mi-am dat drumu’ la cîini
Să vadă ăştia că eu am siguranţa zilei de mîine
Cu ştergătoarele, firele, lesele mele.