Mi’am visat naşterea în sudoarea somnului, pătrunzând
Prin cochilia ce se roteşte puternic,
Ca un muşchi director al unui burghiu, ducând
Prin viziune şi prin nervul structurat.

Din limburile ce aveau mărimea viermelui ce ieşea
Târându’se din carnea crestată, mărşăluind
Prin toate armele din iarbă, metal
Al sorilor în noaptea omului topindu’se.

Urmaş către arzândele vene pline de stropul preţios al iubirii
O fiinţa în oasele mele, eu
Rostogolind bulgărele propriei moşteniri, călătorie
Silenţioasă prin omul pregătit nopţii.

Mi’am visat naşterea şi am murit iaraşi, schija
Lovind în inima ce mărşăluieşte, grotă
In rana cusută, iar vantul coagulat punând botniţă
Morţii, gurii sale ce a mâncat explozia.

Aprig, în cealaltă moarte a mea am facut dealurile, recolta
De cucută şi tăişurile, rugina.
Sângele meu deasupra liniştiţilor morţi smulgând
Din iarbă cea de’a doua luptă a mea.

Iar puterea era molipsitoare la naşterea mea, a doua
Ridicare a scheletului şi
A doua jertfire a golitei fantome, umanitate
Scuipată dintr’o resuferita durere.

Mi’am visat nasterea in sudoarea morţii, căzut
De două ori în hrănitoarea mare, devenit
Relicvă a adamicului ocean primordial, viziune
A noii puteri a omului, eu caut soarele.


traducere
dan mihuţ