Aceastã pâine ce’o rup a fost odatã ovãz
Acest vin într’un trunchi îndepãrtat
Pulsa, în fructele sale
In zi, omul si vântul în noapte
Au doborât recoltele si’au frânt bucuria strugurilor.

Odatã, în acest vin, sângele verii
Zvâcnea, în carnea care împodobea via.
Odatã, în aceastã pâine,
Ovãzul era fericit în vânt;
Omul a frânt soarele si’a doborât vântul.

Aceastã carne ce’o rupi, acest sânge care il lasi
Sã’þi aducã tristeþea în vene
Au fost ovãz si strugure
Nãscuþi din senzuala rãdãcinã si sevã;
Vinul care mi’l bei, painea care mi’o musti.

traducere
dan mihuþ