Bre muscale, am ostenit
Să te-ascult necontenit,
Să te-ascult neîncetat
Că m-ai fost eliberat;
Că m-ai ajutat isteţ
Să trăiesc un timp măreţ,
Că mă-mbraci, că m-ai născut,
Iar eu mă uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
Când mai sunt măturător
Al străzii pe care stai
Plină zilnic de-ntâi Mai?!
Şi ce fel de falnic timp
Când muncesc ca robu-n câmp,
Când ficatul mi-i distrus
De otrăvuri ce-ai adus,
Când ne mor copiii-n leagăn,
Iar tu cânţi pe sub mesteacăn
Şi te baţi cu pumnu-n piept
C-ai luptat şi ai un drept...
Nu zic nu: ai ars în foc,
Dar eu ce: jucam sau joc?!
Nu zic nu: te-ai şi bătut,
Dar noi ceilalţi ce-am făcut:
Bielarusul şi armeanul,
Românul şi-americanul,
Letonul şi polonezul
Şi tadjicul şi englezul...
Bre muscale, ia fii bun,
Ascultă şi eu ce-ţi spun:
Fără ceilalţi, negreşit,
Azi nemţeşte-ai fi grăit
Şi cerşeai chiriliţa,
Limba, cântul, şcoala ta,
Hramul tău şi propriul pom...
Bre muscale, fii, bre, om!