poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-06 | | Chiar de aici, de unde stăm noi doi îmbrățișați Începe hăul Dacă faci un pas, un singur pas, poți să mori sufocat de singurătate Pentru că aici, unde stăm noi doi Unde se întâmplă totul E un imperiu, e o regiune fără limite Cu multe râuri cu mii și mii de pești Pe care nu-i pescuiește nimeni O mulțime de câmpii pe care nu se cultivă grâu sau porumb Ci doar crește iarbă și flori și copaci cu frunze late tot anul Fructe pe care le culegi doar din atlase botanice Și oameni care n-au muncit și nu vor munci niciodată Pentru că aici, lângă hăul de lângă noi Sunt moartea-viața prinse cu cleștișori de rufe de inimile noastre Oftând ca două bătrâne bârfitoare Care privesc tinerii râzând trecând pe stradă fără nicio idee Despre cum se moare, despre cum se trăiește Iar dacă faci un pas la dreapta, sau un pas la dreapta Vei fi atacată cu gaze necunoscute folosite în galaxii neprietenoase Sau gravitația își va arată cu adevărat puterea Făcând ca orice creion, cicatrice sau serenadă Să îți rupă aripile pe care le folosești în imperiul nostru Care se află la un pas de hău Ar trebui să știi toate astea Și să stai cuminte aici, unde viața și moartea șușotesc degeaba despre Cum ar fi, dacă ar fi Pentru că imperiul nostru, tu și eu, e protejat de hăul care ne-a înconjurat De la bun început
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate