poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-25 | |
se adună o mulțime de femei frumoase
care aruncă cu pietre în mine aproape că mă nimeresc dar niciodată pe deplin și nu înțeleg de ce nici măcar nu le întreb de ce le aruncă de unde au apărut toate pietrele alea în mijlocul orașului cine le-a pus acolo de unde ies toate femeile alea frumoase de ce tocmai atunci când plec eu la serviciu dimineața la prima oră toate atât de frumoase toate atât de chic în rochii de seară atât de dimineață întuneric dar ele mă așteaptă nu zic absolut nimic mă rog uneori să mă nimerească una mortal nicio șansă evident iar seara mai sunt doar câteva dintre cele multe nu le știu numele tare aș vrea să le invit la o cafea mă rog să le cunosc poate să și fac dragoste cu câteva dar ele nu mă nimeresc asta mă deranjează cel mai tare uneori în zilele mele libere mă trezesc doar că să mă duc acolo lângă metro le văd mă bucur mult că le recunosc dar ele sunt placide unele își scot din poșete rujurile altele oglinjioarele se fardează cochet ca și când se pregătesc să nu mă nimerească iar mi-e atâta ciudă mi-e atâta ciudă că nu mă nimerește niciuna mortal în diminețile alea triste când mă duc la serviciu încât le strig tare pe nume inventate dar ele nu mă observă atât de absorbite să devină și mai frumoase mai mortale
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate