poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-20 | | nu sunt un poet mare pentru că nu mi-am propus niciodată așa ceva, de fapt am făcut odată, mai de mult, o încercare, pe 10 iulie ‘94, dar se făcuse târziu și a trebuit să o las pe mai încolo, pentru că începuse meciul cu suedia iar în minutul 115 , când mi-a fost clar că nu mai pup eu răsăritul soarelui sub troița de la universitate am înțeles că pentru a fi un poet mare ar trebui să îi fi parcurs deja pe toți, ca nu cumva scăpându-ți unul dintre ei să nu fii ulterior obligat să repeți întregul exercițiu, ceea ce te-ar fi dat peste cap și bine am făcut, pentru că nu îl parcursesem integral nici pe brumaru, nici pe foarță, cât despre leo ancuța, acum mi-e clar că rolul lui era de jolly jocker, pândea în stand by și odată haț cu halba de bere în cap, na poetule una amară de la cel mai mare poet pentru că a scrie versuri e lucru mare, ca parisul, ca atunci când eram trimis la umplut sifoane și la întoarcere palmele mele însângerate erau prilej de glumițe a prins vulpea rană, până să te însori îți trece, iar când i-am dedicat tatei primul poem mi-a răspuns că înțelege aluzia cu capsulele și că îmi mulțumește pentru dar, dar că după câte a tras el pentru mine cu meditații, cadouri la profesori și câte și mai câte măcar un sifon ca lumea să îi umplu și eu sâmbăta pe la prânz, ceea ce m-a făcut să văd poezia în cu totul altă lumină, ca ceva foarte important, un soi de dioxid de carbon alternativ pe care, dacă nu îl ai nu ai decât să bei sec și decât vin de ce nu un whisky cu tata care nu băuse niciodată nimic mai mult decât pălincă? în ultima vreme, nereușind să mă dezbar de spectrul de mare poet, însă stăpân în sfârșit pe situație (leo ancuța e la degetul meu mic, dacă nu vreau eu el nu publică și nu îl vede nimeni) mă gândeam din ce în ce mai serios cum să fac să mă reapuc de pescuit, să îmi iau cu mine un tranzistor, un sifon și un pepene și să scriu poezie pe malul lacului, până când, din stuf, a apărut dintr-o dată liviu nanu cu un cărăscior și cu un boț de mămăligă învelit în poleială, ceea ce m-a adus în simțiri, țara asta, poporul ăsta e plin de mari talente, iar întâlnirea cu ele nu poate fi decât o chestiune de timp și de locuri de agrement
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate