desfigurată până la vulgaritate
limba de pantof recită poezii gurilor de canal

- ce face? recită poezii?
- recită poezii!
- cum îşi permite mă un trai aşa banal?

despart cu braţele puternice şi goale
ţevile unei puşti de vânătoare
îmi vor trage în fiecare tâmplă un cartuş
femeile pe care le-am iubit
apoi îşi vor scrie pe rană numele cu tuş

cele două emisfere cerebrale nu ştiu dacă:
să răsară…
să apună…
vine moartea mă ia de mână şi îmi zice:
- ieşi!

ajuns la aer mă oxidez cui în gardul nimănui
porcului mistreţ îi cade din gură un cartof
trece pe drum pădurarul cu un sac în spate
din care se aude: groh! groh!

- buna ziua nea (s-ar traduce ea)
n-ai văzut cumva tulind printre cuvinte
un înger la o aripă cu preducea?
dacă îl vezi ia aminte
că e turbat

deodată lutul înroşea ca ochii
sau poate că lumina-n venele pământului
se reflecta
detunătura a umplut văzduhul de culoare
sau poate puşca mea de vânătoare
se-mpuşca

împrăştiate stau alicele pe foaie
cu fruntea le adun ca un magnet
îmi pun mănuşile de gală şi cu limba
pe cord deschis îmi fac autopsia