E aproape mijlocul lui martie și ninge aici
primăvara pesemne și-a uitat rolul de a readuce la viață ființele astea care tot mișună înăuntru oului
poate că Divinul și-a aruncat privirea în corzile chitarei
și a văzut în măruntul notelor o autocreație care nu-i dă numai Lui drept de creator

cerul mai bate tobele s-anunțe furtuni
ca o fantomă ce-și dă cu pumnii în piept
dar mă lasă rece
mai rece decât orice fulg de zăpadă
topit în palma ta fierbinte
care mă mângâie pe creștet

o femeie tremură mereu când sacrificiul o strigă
însă răspunde pentru că îl cunoaște din mugetul celelaltei lumi
lumea îngerilor decăzuți ajunși în iad
numai ea poate să adune îngerii amintirilor frumoase împreună
numai ea le aduce amintirilor urâte puțină lumină în închisoarea uitării

cred
mai bine beau un pahar de Gyn
o ascult pe Stevie Nicks
și așa nu mai am ce face decât să-mi dau cu capul de pereți
ne-au mai scăpat câteva vise printre degete
le lipseau jumătățile și neîmplinirea lor ne durea de prea mult timp

și s-au dus...
toate vin
și se duc.