e frumoasă iar.
ce trist că are chelie.
se-mparfumează grăbită c-un șprei ieftin
cred că era rexona,
era frumoasă iar.
când ochii plini de lacrimi
se contopesc într-un sărut
cu zarea - ori cu ghena de gunoi
unde recent și-a aruncat cărțile
și biletele de la loto
și inelul de logodnă
și șuvița de păr de la botez.

sta-n genunchi,
ori picior peste picioare.
cu mâinile-ncrucișate,
cu mâinile murdare
și gura plină -
și pieptul gol și cenușiu
și cu ochii cum nu mai știu

îmi arăta cu veselie,
tristețea din oglinda cangrenată.
își mângâia pulpele
și privea sângele cum râde
ah din ea - în sfârșit un zâmbet
și priviri hâde.

pală,rece și lividă
mă privea cu gura-ntredeschisă.
în mijlocul căreia
bulevardul făcea cruce cu Crucea.

moartă-și ducea vremea,
pe frumosul,argintatul sicriu.
lângă care-ndrăgostit ca un Iisus de lume,
eu plâng și vă scriu.