în cuibul de har al Pietrelor Doamnei
destinul mi-a izvodit tiparul
zăcea pe munţi în sânge balaurul
cu alb şi roşu ţesând flamura karmei

Dumnezeu tivea corolele tainei
cu şoapte de patimi dulci ca nectarul
în palme mă ocrotea avatarul
de prăbuşire-n genunile spaimei

în volburi de ape curgeam pe costişe
pe orizont se-nălţau vulturi în flăcări
vestind aurorei vrerea argilei

dansau peste comori iele poncişe
spărgând oglinda Moirei în flăcări
cu greu distingeam zariştea zilei