în van căutăm cu ochii zilei oile albe
şi oile negre în camuflajul nopţii
abia atunci când măcelarii din margine de lumi
îşi vor trece prin cer cuţitele
va ploua cu milă

în van sunt luptele
în care ne ascuţim simţurile de piatra filosofilor
şi nu le şlefuim cu pâsla blajinilor
jumătate de adevăr nu poate suplini Adevărul
ci doar unge buzele morţilor cu neputinţă
căci sufletul descusut de aroganţa cărnii
nu va avea nevoie de ochi
nici de zi, nici de noapte
va căuta numai un loc de odihnă

în van căutăm cu ochii nopţii oile negre
abia atunci când păstorii din margine de lumi
îşi vor aduna câinii
vom putea adormi în pântecul îngerilor
zădărnicindu-le zborul
ne vom putea naşte în albul imaculat al vieţii
iar certitudinea va fi singurul pământ
ce nu se va cutremura din atingerea morţii