Dacă am înţeles că pot să trimit pe cineva la dracu
când nonşalant afirmă că doi şi cu doi fac patru
dacă nu trebuie să treci dunărea înot pentru
a avea de unde să te întorci acasă
spre-a simţi în tine depărtarea ca o răstignire pe dinlăuntru
dacă locuiesc într-un trecut ca-ntr-un athanor
în care-am azvârlit maţe de câine şi frici două mii doişprezece
dacă încă sunt plaje însorite în peru pe care
talpa mea n-a călcat pentru-a mai avea un “pentru ce” ticălos
dacă scuipatul de pe versurile mele nu s-a uscat încă
şi tata şi mama mai privesc drumul care porneşte din marele fluviu
şi care acum o vecie de ani i-a înghiţit fiii

e pentru că am simţit că sunt liber să mor îngheţat
să-mi aşez fruntea în palme şi să închid ochii ca-ntr-o teleportare oriunde oricând
scriind despre carnea şi despre iarba pe care nu le-am mângâiat îndeajuns