s-au înălţat nămeţii cu un cap de om
toţi beţivii ar avea nevoie de pălărie
fără cuvântul încălzit elegant
circular
crede-mă
terasele acestea improvizate cu buldozerul
vor încremeni pe buza halbelor fără gură

aşa că Pictore mai dă-l dracu de Argentin
frecventează şi tu alte muze muzee
mai ai timp
în noua serie Ice Age momentan joacă
manifestanţi
chiar dacă
ai să ascunzi lângă inimă o sticlă de buzunar
singura ta fărâmă de fidelitate

pe fruntea-ţi prăbuşită mii
de gunoieri îţi ridicau slovele vărsate
pompierii abia dacă puteau să-ţi descarcereze
ochii din vitrina
restaurantului cu specific românesc de vizavi

îţi azvârleai deodată braţul drept spre cer
înmugurea grădina agoniei iar sub versu-ţi
mărturiseai că te-ai „împiedicat, la dracu!”
şi îngrozeai curva de viaţă cu-al tău: „- hai sictir!”

ah! dac-ar lătra toţi maidanezii cu frunze
să păşeşti spre buricul târgului ca un condamnat la duel
şi-n timp ce canibalii ar îndrepta spre tine
arme de silex
ai scoate bricheta şi le-ai rânji

poate că nu s-au întâmplat toate cum mi le amintesc
poate că nici Marţian nu se legăna ca un măslin între pubele
de asemenea luminând ţărâna în care scria
cu dinţii

pentru că vară sau iarnă în Arhentin
ne-am ţinut de halbe ca iederele
dar numai în a ta Pictore viscolul mai vibrează