femeile pe care le-am iubit
sînt măritate acum
în timp ce scriu poezia asta
erau măritate şi acum douăzeci de minute cînd încă
eram la baie şi
măritate au fost toată împuţita asta
de zi pe care dumnezeu în ignoranţa sa a numit-o
zi de odihnă încă din împuţitul timp
în care Adam o privea pe Eva şi
nu-şi permitea o erecţie

în curte o bicicletă roşie
singura iluzie a fidelităţii încet
rugineşte
muncesc c-un laptop în braţe
îndur radiaţii nocive mă expun voluntar Răului
maţele mele vor slăbi tot mai mult
se vor întinde ca două bucăţi de elastic
se vor rupe împrăştiind în jur particule de agonie
oasele mele vor pocni surd şi durerea lor
albă va cădea-n sunetul sfîrşitului
pielea se va destrăma ca un prosop
uscat de vîntul deşertului

scriu despre ele
înainte de unşpe noaptea cînd
de obicei
sînt invadat de vampiri draci şi alţi demoni
scrîşnind toţi cu ură printre dinţi
numele meu scriu
despre ele şi nu ştiu dacă sînt
aici pereţii păstrează urme stranii voodoo mi-a
spus voodoo pe dracu o să aduc un popă
tre să scot ceva din mine infecţia
boala moartea n-am cum
şi-atunci scot ce-i în rîndurile astea
le voi spune poezie
mai încolo

fostele mele iubite se uită
la teve sau vorbesc cu bărbaţi cărora
le spun acum soţi planifică ziua
de mîine
zîmbesc legiuni de palizi copii
şi-n fiecare bătaie de pleoapă care cade
peste pleoapă flutură
steagul înfrîngerilor mele
peste sînii lor
cad apele întunecate ale păcatului
printre picioarele lor
se strecoară palmele umede ale tunetului
îşi desfac în altă direcţie cracii
m-au uitat de mult măritatele mele
cele mai frumoase femei