|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
Promo:
|
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Soacră, soacră...
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-10 | |
Nu se mai sfârșește iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă, Ghioceii au înghețat... Suflet mi s-a spulberat. Peste tot sunt doar troiene, Picuri s-au lipit de gene De la lacrimi răscolite De-așteptări nepotolite. Tot e-un alb de spumă rece; Pe străzi nimeni nu mai trece, Doar doi câini se tot miros În amorul viforos. Zboară țepii de cristal Într-un vuiet mașinal, Vânt lovește în ciomege... Păru-l-am tari șomoiege. Este tot o hulă rece Pieptănând ogor când trece; Nici respir nu mi-e ușor, Mâinile-n mănuși mă dor. Două ciori luptă cu viața În aerul rece ca gheața; Sunt purtate în neștire În planaj, 'n rostogolire. Sunt pierdut, nimic nu văd, Înainte-i tot prăpăd Și nici urmele-mi din spate Nu mai sunt, de vânt suflate. E natura-n Crivăț strai; Crudul moș în alb, bălai Ce-și varsă lumii năduf Răsfirându-și un zuluf. Este-o cumpănă de viață Ce-ai avut mereu povață; Când doar vrei să scapi de moarte Toate sunt averi deșarte... Cred că-i semnul răzbunării; N-am dat ghes, suflet, rugării Și-am plecat dintre bocarte... Oi scăpa oare de moarte? 07.03.2011
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ||||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate