Multora fireşte le e dat să moară la galere-
Dedesubt unde zgreapţănă vîslele grele,
Alţii sus, cu timona sălăşluiesc în apropiere,
Păsările-n zbor le cunosc şi ţările de stele.

Multora veşnicile-ngreunate membre
Stau la rădăcinile vieţii-ncîlcite
Altora scaunele sunt pregătite
Alături de sibile, de regine,
Hălăduind aice ca acasă
Cu mintea şi cu mîini uşoare.

Şi totuşi dincolo o umbră cade
Din aste vieţi în celelalte.
Fiind ele uşoare, grele,
Ca aerul de humă se împreună.

Pe deplin uitatele oboseli ale popoarelor
Nu mi le pot scutura de pe pleoape
Nici să-mi ţin sufletul înfricoşat departe
De căderea mută a stelelor îndepărtate:

Sorţi nenumărate se deapănă cu a mea
Şi joacă întrepătrunse toate fiinţarea
Şi partea-mi e mai mare decît a astei vieţi
Flamă subţire ori prea îngustă liră.