când vreau să cred că sunt ruptă din legendă
nu-mi încălecaţi cerbii cu fantasme negre,
păsările lăsaţi-le să-şi poarte regalitate zborului,
auriul din vene, pe ochiul amiezii viu

o altfel de bendis în blândeţea pădurii,
sau o pitică veneră pe ape arămii de poveste
prin tăcerile lor adânci să vorbesc celor de dincolo de furtună,
de ceţuri
despre formele cubice şi sferice intrinseci
pacifice şi eterne,
perfecte în ele însele când sunt iubite curcubeu

să-mi adulmec singură bineţea
fotonii încâlciîi de neştiinîa celui cu aripă frântă prin mine
să-i descânt trupul şi inima
aşa cum numai el ar vrea.