de crãciun e întuneric în zid. afarã e mult alb ºi moartea e de sticlã. în spaþiul acesta oricât de îngust îmi pot închipui orice. o pleoapã roz, cu gene prelungi, de pãpuºã, dacã vreau, mâna rece a tatãlui, strãbãtutã de vene îngroºate, albãstrii, apãsându-mã cu cãldurã, fantoma bunicii scuturându-se de trupul ei mãrunt ºi ridicându-se încetiºor ca ºi când ar fi alunecat din greºealã ºi ar fi cãzut în praf. nu-mi pot închipui totuºi cum e sã nu poþi lua nimic cu tine, cum e sã trebuiascã, în graba morþii, sã laºi totul în urmã într-o dezordine cumplitã, indecentã. bunicii i-am vãzut atunci, în seara când tata a plâns prima oarã, buzele adunate ºi umerii zbârciþi de moartã, ochii gãlbui cu vederea plesnitã, sânii mici, cu sfârcurile întãrite de moarte, cu laptele negru al morþii curgând din ei. am închis ochii. sã fugi ºi sã nu te mai uiþi în urmã, prin zid. sunt singur în întuneric ºi moartea umple cu mucegai pereþii. nu sunt deloc pregãtit. mã concentrez ºi mai mult pânã vãd flacãra spaþiului acesta oricât de îngust, o vãd ºi o susþin cu privirea sã nu se stingã. spaþiul emanã din ea ca o cãldurã. mi-e puþin frig ºi mã simt amorþit. spaþiul se hrãneºte din lucruri. spaþiul gol se hrãneºte din el însuºi, se face mereu mai mic. se închide. mã strânge. sunt atât de concentrat încât respir prin vedere. simt cum ceva se desface din mine ca un fluture mare de noapte dintr-un ambuteiaj. afarã e mult alb, eu sunt de sticlã.