o frunză se răsuceşte în aer deasupra noastră
pe o frânghie nevăzută ridic acest corp
care a avut parte de cele bune în viaţă
cum nu voi lua şi pe cele rele?

din pântecul tău transparent privesc lumea
în farfuria ta ea apare frumos mărunţită
cu bucăţele împrietenite sub mâna cu degete de copil

pumnul meu strâns e măciulia unui schimbător de viteze
pe care îl tragi încoace şi-ncolo cutreierând oraşul
îmi spui povestea acestor locuri bântuite de vise
şi glasul tău trecând prin imagini naşte bucle de timp