tudore iartă-mă. în iarna aia nu mai sîngeram după Julia
(desigur te minţeam cu neruşinare)
mi-era de ajuns canistra
şi soarele ăla bolnav înfipt într-un felinar cu ghirlande
la pragul dintre ani
sub care una din versiunile mele cabotine
încerca să mimeze ceva
(indiferent ce)
în timp ce-o nostalgie fără obiect curgea din mine ca dintr-o solniţă spartă.

m-a salvat o vînzătoare de covrigi - desigur inabordabilă
dar preţioasă ochiului - o enciclopedie.
(genul nestemată. sticlă de vin împrejmuită cu sîrmă ghimpată
sală de arme sau înger furios lovit de alice)
te-ai prins - imposibil de descris pictural. în rest
de-o rară urîţenie - fermecătoare cum de altfel tot ce-am iubit.

am scos un leu mi-am luat covrigul şi m-am tras deoparte.
apoi altul şi altul.
o sorbeam din ochi molfăind aiurea în faţa vitrinei.
(speram că aburii care-mi ies din gură fac scena plauzibilă. vax.)
purta o căciuliţă de moş crăciun şi-un tricou murdar cu seven up - o botezasem Şapte.

o descîntam:

"pentru talentul meu narativ şi luminoasele mele obiceiuri în prezent exilate
pentru scurta-mi viaţă curgînd dincolo de orice logică formală
pentru fumul sideral care se-nalţă din mine cînd metabolizez alcoolul
şi nestatornicia mecanismelor mele uşoare - la noapte aleasă femeie 7. iubeşte-mă la noapte.

(refren) în numele faptului concret şi a recurentei mele înnoptări / pe crăpate buzele tale"

în fine 7 m-a privit în treacăt (ca pe-un film chinezesc fără subtitrare)
a chiţăit uşor apoi tudore mi-a zîmbit
iar surîsul ăla i s-a desprins de chip ca şi de orice alt context
cum se desprinde de ex. o altă pasăre flamingo de visul unei păsări moarte flamingo
existînd preţ de cîteva clipe în sine ca zîmbetul pisicii Chesire.
atunci l-am strecurat în buzunar şi toată liniştea mea putredă s-a spart.
apoi fireşte m-am întors să-mi beau lumina.
şi-ncet mă trezeam. iar surîsul ăla se lăţea colosal - foşnind a vară peste oraş.