tăcerea o decupez din tălpi din palme şi din priviri
o îngrop în ţărână şi plec fluierând la joacă
jocul meu favorit e ciocnirea bilelor din sticlă
deşi le adun la întâmplare
culoarea lor predominantă e cea verde
cineva invizibil probabil mă ajută la alegerea lor
obişnuiesc să le ciocnesc una de alta lovind fiecare
pe rând cu degetul arătător doar
în afară de sunet nu se întâmplă nimic ieşit din comun
travaliul şi naşterea sunt în fiorul
care se iscă undeva în mine cu fiecare izbire
niciodată nu reuşesc să-i cunosc cu exactitate locul
sezoanele preferate ale acestor fapte sunt toamna
şi iarna primăvara şi vara sunt ale culesului
de fluturi întotdeauna după ce le moşesc scoţând
cuvintele din culorile lor le dau drumul
să-şi caute moartea bătând -pe un felinar înalt- din aripi