Se făcuse noapte - una atât de plină
încât niciun fascicul de lumină nu putea evada.
Soarele ieșise la pensie de veacuri
și un frig istoric bântuia scheletele rânjite cu ochii spre apus

Mă trezisem deodată atât de străin de străzile astea
Un singuratic nenorocit printre oase.

Și lumea mea imperativ necesară
era imposibil de departe.
Vămile văzduhului se deschideau înainte...
Știi tu,acel loc unde sufletul trebuie să colinde după moarte,

Dar nu mă lăsau să trec... Mă acuzau de atâtea păcate...
cerneala din ștampilă se ofilise
Era o noapte atât de plină ... decupată din mijlocul clepsidrei
Roagă-te și pentru mine,când aprinzi o lumânare.
Roagă-te și pentru mine,când dai de pomană
și când verși lacrimi lângă cruce.
Ah roagă-te și pentru mine,cu glas scăzut,aproape stins.
Roagă-te să nu fie prea târziu...