îi simţeam mici sub talpă
striveam furnici din bătătura-mi fragedă
nu îi plângeam pe oameni, coraline


de-abia văzută de peste deal
ca un salcâm mă îndoiam sub floare
cântam din piept mirosul


o, coraline,
în ce moment să-ţi întind mâna blestemată


priveam atunci sub guler alb, scrobit umbra.
se lepăda când verde, când ocru
de tălpile din babilon
încă o scară, încă o scară - mă rugai
şi iarba creştea înaltă
îţi aminteşti