Din lumini lanţul s-a ros în crepuscule
prin oase legat un mamut mai rage în lemne surd

aprinse lămpile le-am ascuns în pământ
ca amazoane printre cârtiţe şi ţiţei
negre oglinzile din nopţi au alunecat
stinse flăcările le-am pus pe umeri
unde puşca osului mocneşte
unde peceţile sângeră pe mâini
şi-n întunericul fără remediu ochii au rămas peşterile luminii

cheia inimii se întoarce în sânge
şi trece mai departe paznicul visului
spânzuraţii sunt cu un metru mai aproape de lună decât noi
florile care au crescut peste morţi
sunt pupilele care au putrezit în neant
ridicat din somn ascultă cum geme aurul
(din pământul în care cresc iarba şi izvoarele)
pe tronuri sub fesele regilor cu burţi
un corb galben le-a scoborât pe capete coroana
iar călăreţii roibi prin curţi
le sfărâmă în copite castelele vechi, reginele tinere din cavou.