Acum suntem calmi, tandri şi uşori
Ne-nchipuim: tăcuţi, albi de ninsori,
Munţii Urali.

Când suntem mâhniţi de o făptură pală,
ce o pierdurăm într-un amurg
ştim bine că undeva izvoare,
în locul ei purpurate curg!

Câte-o iubită, în zori, prin străini,
sufletul ni-l acoperă şi ni-l apasă
cu pacea vastă a mărilor de azur,
însângerate de corali
precum cireşele de-acasă.

Ne trezim nopţile şi zâmbim liniştiţi
la luna cu arcul încordat.
Şi mângâiem uşor în depărtare
dealul, cu mâna şi muntele-ngheţat.

traducere Ioan Flora