 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-07 | | Are dreptate și tata când spune eu n-am preacurvit, eu le-am iubit pe toate și vocea i se stinge-n telefon. Tata nu plânge niciodată. Nu l-am văzut. O singură dată știu, și atunci mi-a povestit el am plâns, tată, mi-a spus, am plâns când a murit mama, am plâns cum n-am plâns în toată viața mea și îl cred. Ce păcate am eu, tată, m-a întrebat ca să întrebe, poate lenea, ăsta da păcat, stau și mă uit pe pereți, în loc să fac piața, să-mi calculez pensia, la vârsta mea, n-am terminat nimic, nici casa de la țară. Nici tu nu ești terminată, tată. Te-a născut mă-ta jumătate om, jumătate altceva. Poate o să zbori și tu ca tac-tu să-ți cauți perechea. A spus și a închis telefonul. Iar n-am vorbit nimic cu tata, în fond, a știut dintotdeauna că psihanaliza lui Freud rămâne în picioare, ori poate fără tata n-aș fi înțeles poezia. Eu mai plâng. Pe tata nu l-am văzut niciodată.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
