rănile tale sunt păsări oarbe. în zborul lor
crește o muzică veche
de pe vremea când mâinile noastre
dospeau în întuneric ca un aluat

mai târziu
orice braț întins
e o sabie care despică
și liniștea
gura de aer dinaintea înecului
când scufundarea e cel mai pașnic lucru

suntem aici și mi-e teamă să-ți spun
în mine se ciocnesc toate stolurile
apoi toate își iau zborul
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat

tu știi. e o climă tare ciudată
încă puțin și ajungem acasă