eu cînd beau devin transparent
devin aproape invizibil
oamenii se uită la mine şi îmi uită chipul chiar în timp ce mă privesc

doar copilaşii apar din parcuri
îşi lasă bicicletele lor mici păpuşile lor mici şi căţeluşii de pluş
vin în jurul meu mă privesc cu ochi verzi ca absintul şi zic „uite-l pe nenea”
apoi pleacă la mămicile şi tăticii şi bunicile lor care-i cheamă îngrijoraţi

dar eu merg mai departe printre florile parcului ca un îndrăgostit
adun petale colorate şi apoi le lipesc cu salivă de hainele mele
pînă mă transform într-un fluture mare şi trist
în felul acesta devin vizibil pînă la prima adiere
pînă la prima ploaie
pînă la următorul pahar