la mine al şaşelea simţ e pe dos
astăzi pe stradă
tocurile mi s-au afundat în asfalt
nu a fost uşor să merg
printre siluete deshidratate
iar teii foşnind ca nişte stafii
îmi prindeau glezna pe la spate
le simţeam suflul în ceafă
totul în jurul meu se aprinsese
m-am refugiat în maşină
acolo apa clocotea în sticla de plastic
se încinseseră banchetele de piele
rujul topit, întins prin geantă
teii băteau în parbriz
cu ramuri incandescente
promiteau să îmi spună adevărul
mă implorau să îi ajut
să le fac dreptate
să caut o dovadă sau un indiciu
cât de mic că zăpada există
încercau să mă convingă
că absenţa ei e criminală
şi trebuie denunţată