Pasãrea de plumb e un obiect cuminte.
Niciodatã n-a tulburat liniștea camerei
cu un fâlfâit de aripi,
niciodatã n-a spart tãcerea cu un cântec.
Privirile au rãmas mute în fața vizitatorilor,
nemușcatã a rãmas aripa frântã
sprijinitã pe marginea cristalului.

Pasãrea de plumb s-a nãscut în anul 1939,
când agurida se aprindea în obraz;
soldatul care m-a învãțat sã trag
cu praștia și cu arcul,
primise ordin de plecare. Noaptea, l-a primit.
În zori, un bulgãr rece și greu îmi strãjuia perna;
era pasãrea de plumb, un obiect cuminte -
nimic mai mult.