poezii poezii poezii poezii poezii poezii poezii
agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii Promo:
romana Poezii, Poezie english Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie armana Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 699 .



Cucuveaua - fragment
poezie [ ]
din ant. Poeți italieni din secolul XX

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Giovanni_Pascoli ]

2011-04-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



„Hei, tigve seci! Voi, guri-sparte! Voi, spinări
vărgate precum șarpele de apă!
Plecați de-acolo!” striga furios paznicul
temniței. Era sălbatic locul,
deșert, în mijlocul sacrei Atene,
cu povârnitele-i cocioabe, la poalele
stâncilor cenușii cu vine-ngălbenite,
pline de găuri, înverzite-abia
ici-colo de granat și cimbrișor.
Soarele se-nălțase pe munți, și-n azur
trecea-ntunecos când și când câte-un zbor
de aprigi lăstuni ce-i dădeau târcol prin preajmă
deasupra stâncii, Zeiței de bronz,
țipând ascuțit. Iar pe pământ la fel, o ceată
încoa și-ncolo fugea, de copilandri,
țipând și ei. Și iată se deschise ușa
la Casa celor Unsprezece, iar temnicerul
din pragu-ntunecos făcu să i se-audă glasul
Și zise: „E timp de hârjoneală pentru voi acuma?
Ieri de la Delos s-a-ntors nava
sacră și sărbătorile-s de-acum sfârșite.
Nu mai e timp să legi cu fir de in
Scarabeii! Nici să te joci de-a musca!”
Se trase mai încolo, potolită,
liota de băieți. Apoi strigară: „Ei?
ce tot îndrugi de scarabei, de muște?
Aici e-o cucuvea”. Cu-adevărat, o buhă
zburlită toată sta în pumnul lui Gryllos,
fiu al lui Gryllos, făcător de scuturi,
mai vârstnic între ei. Abia o vânase-adineauri
într-o scobitură, Hyllos, fiul
olarului Hyllos, care era cel mai mic.
Într-o spărtură-a stâncii cenușii,
sub o tufă de paracherniță,
Hyllos văzuse strălucind doi stateri
de aur, în tufiș, și se-aținuse; dar bănuții
nu mai erau: apoi din nou i se-arătară
doi ficși rotunzi în umbră ochi de pasăre.
O cucuvea a Zeei din Atena
făr'a clipi îl măsura pe fiul
olarului Hyllos; care cu mâinile-amândouă
de-odată o-nșfăcă de aripi,
și-o prinse. Coccalos însă îi sări în spate
și i-o luă; iar lui Coccalos
Cottalos; pe urmă Gryllos de la el o smulse: atunci
Cottalos izbucni în plâns, Coccalos râse,
iar cel mai mic se smiorcăia pe lângă cel mai mare.

(...)


[„La civetta” în vol. Poemi conviviali]
(traducere de Marin Mincu)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!