Singurătatea Ierbii am auzit-o. Hotarul ei
Înşfacă de păr sonora pădure din Văi.
Atâta surâs!
S-a căznit, razelor s-a deschis.

Zgomotoase Văi: această iarbă cu rouă!
Interval uluit, pentru cine floarea ta nouă?
Te cuprind cu sfială şi răcoarea o sărut.
Ca şi tine uşor, sunt mereu Început.

Enigme mă rup, efluvii mă cos.
Lângă seva ierboasă a vieţii, ca un Faun şiret,
Ascult energii ce-şi cântă geneza, încet,
Şi pe sus şi pe jos.

Văile tresar înlăuntru,
Văile vibrează lumină,
Văile îngână cântecul,
Văile ard pretutindeni!

M-am trezit ca un val!
Interval celular,
Interval muzical,
Unde mă duci? Sunt ca un zar.