Se agită mărunţii pescari şi trag de năvoade
de parcă ar trage marea pe ţărm
sau cine ştie ce astru lichid; pânza unei corăbii
se scurge indiferentă în apă; acoperind dunga zării
ca o coajă subţire de lămâie, soarele decupează cu mişcări lente
sileuta pescarului călare, cu pană roz la pălărie
privind nu se ştie unde,
privind nesăţios,
privind îngândurat - ce-o mai fi şi viaţa
asta care se repetă aidoma în fiecare asfinţit -
privind întrebător către un punct fix
privind aidoma câinelui tolănit
lângă cei doi somoni care-au murit unul peste altul
în formă de cruce, somoni cu ochii încercănaţi de frig
şi privind spre acelaşi punct fix...