E prea târziu să fii Napoleon,
S-au dus armatele de cavalerie,
Sunt cel mai sincer ţap ispăşitor,
Iubite domnule, sunt cap de serie.

Ce-a mai rămas din plajă se inundă
Şi totuşi prea târziu s-o îngrădeşti.
Când intru-n apă, de singurătate
Se-ndepăr­tea­ză lumi întregi de peşti...

Şi câtă trudă pentru înălţime
– Ne-ndemânarea ta să mai cobori –
Surâsul chipului e pentru nimeni
Şi porţi inelul unei vechi erori.

Acum mi se dă voie să mă culc.
Akaki Akakievici, chiar se poate?
Nedemn fiind de viaţa unui fulg
De-aş fi o molie cu demnitate.