în vecinătatea umbrelor câinii latră despre
noi acolo totul se vede ca la lumina ledurilor
copiii se spală singuri în urechi şi mamele oftează
fără să ştie de ce
de ce
de ce sunt oamenii la fel uşile cad şi se deschid
cine-o cunoaşte pe elaine fata cu părul creţ care
spune glume dă sensuri noi vanităţii
aprinde lumina şi spune-mi de ce sunteţi toţi îmbrăcaţi
în gri când eşti ciudat sunetele tale se dilată teribil lumea
ta se reduce la două-trei versuri şi o poză cu mine de ce
de ce trebuie mereu să aflu ultima că sunt cu câteva minute
mai frumoasă decât eva