acolo în depărtare durerea oamenii care se îmbată
din nimicuri vorbeşte te rog mai încet ca să ne auzim gândurile
maidanezii chinuţi bateriile descărcate/ iubirea mea
fabrică ghirlande pe bandă rulantă în timp mama ne găteşte diacritice
la grătar/ niciodată să nu spui că e prea frig afară
citeşte-mi ca un copil al junglei biblia bicicliştilor
raţiunea lor de a fi melancolici mă depăşeşte/ de aceea dăm petreceri
din ce în ce mai rar alţi oameni vin să ne vadă vin să îi vedem
turnăm vin printre bucăţile cleioase de măşti veneţiene
metrourile ne intră în casă e vineri şi nimic nu mai e la fel
toţi unii câţiva doi trei dintre ăştia sigur unul are mania tobelor
ce se sparg de dimineaţă în pântecele meu care cântă despre resturi
de clişee/ după care nici el n-o să mai fie la fel
ei bine şi mie îmi place să cred că atunci când eram mică mă speriam de
cum sună trenul de umbra mea care ţopăia după mine şi care nu era
altceva decât raţiunea mea de a fi melancolică
citeşte-mi te rog în altă limbă despre cum pleacă tinerii la război
şi se întorc în poeziile dadaiştilor/ hai să zicem că toată lumea e de
acord cu mine în seara asta/ nimeni nu se mai tunde asimetric fraţii se iubesc
iubirea mea se repetă şi eu te caut într-un carusel franţuzesc şi tu mă găseşti
înainte să mă sperii