Eu te-am purtat cu seriozitate
În trupul inestetic şi vulgar:
O îngăimare de eternitate
De clar de lună mort, şi var.

Te-am deghizat cum am putut mai bine
Păstrându-te intact ca pe-o mumie,
Şi ai crescut neturburat în mine
Aşa cum scrie în Biologie.

Sub carnea inutilă şi greoaie
Eu te-am simţit păşind aristocratic,
Cu capul tău rotund de cucuvaie
Şi nostalgii străvechi de asiatic.

De câte ori în viaţă am crezut,
De câte ori am plâns şi am iubit,
Eu ţi-am simţit în mine râsul mut
De craniu filosof şi mucalit

Dar trupul obosit şi mai departe
Te va purta în el şi te va duce
Fatal şi credincios până la moarte
Aşa cum ar purta pe-ascuns o cruce.

În tine simt superba melodie
De flaut sterp şi înălbit în stepe,
De fluier şuierând a veşnicie,
Pe care n-am s-o mai aud când va începe.

În mine dormi cum ar dormi un mort
O clipă deşteptat de visuri rele;
Şi te-am purtat, şi încă-o să te port,
Alb mărţişor al veşniciei mele.