„O, ce zadarnice și sterpe sunt frãmântãrile-omenești!”
- Câți cititori crezi cã vei prinde, scriind astfel?
- Mie-mi vorbești?
Cred cã nici unul, jur pe Hercul! - Nici unul?
- Doi, sau nimeni, poate.
Eu bine știu cã Polydamas, ca și troienele voalate*
Pe Labeo** cu precãdere naintea mea l-ar fi cinstit.
Puțin îmi pasã! Dacã Roma atât de mult s-a zãpãcit,
Cã orice scrieri, bunele-rele, le-așazã pe aceeași treaptã,
Nu încerca sã-i schimbi cântarul; pãstreazã tu mãsura dreaptã.
Oricine poate azi, în Roma... - Hai, îndrãznește!
- Îndrãznesc.
Nu vezi ce viațã tristã ducem și oamenii cum se-nrãiesc?
Ei, multe s-au schimbat din anii întâiei noastre primãveri!
Jucam în nuci pe vremea-aceea, acum suntem unchiași severi.

...............................


*Polydamas = personaj din Iliada, sfetnic și luptãtor troian. ”Troienele voalate” este o expresie proverbialã ce desemneazã aristocrația romanã.
**Attius Labeo = traducãtor mediocru al lui Homer, contemporan cu Persius.

(traducere de Tudor Mãinescu și Alexandru Hodoș)