tac stelele între vazduh şi morminte
tac munţii între vulcane şi nori
focul şi apa sunt
două feţe ale aceluiaşi trup
serbăm ultima explozie
ropotul ni se înalţă din ochi stoluri
de şoimi chemate de dezrobire
primele cercuri
se trasează în micile mlaştini
anunţând sosirea potopului aşteptat
ne ridicăm frunţile pătate de sete
şi de pământ
ne pregătim dezgolirea
nările aplecate pe marginile drumului
s-au plictisit
de mireasma fărâmăturilor
şi a lunii
iar gurile închise
nu-şi mai încap strigătul
numaidecât
pântecul îşi va începe contracţiile
iar cerul îşi va scoate sânii
plini de lapte şi de înec...