Cãpâlna e un ulcior smãlþuit,
Tezaurul de foc al olarilor:
Din fiecare canã s-a ivit
Trunchiul fetelor,
Gâtul viorii ºi-al lãutarilor.

Aureola verii s-a prefãcut în comãnac de paie
Pe fruntea lor feciorelnic arzând,
Viile Târnavei
Cu ele în ºir se-ncovoaie,
De struguri, când bat pasul de pãmânt.

Pe dealuri, fata. Dragul ei, pe ºes,
Cu plopii o aºteaptã-n larg sã vie.
El îºi cunoaºte dorul dupã mers;
Când calcã ea, gândeºti cã scrie.
ªi pergamentul luncii-i tipãrit
Cu paºi nemuritori, de poezie...