a câta oară ne mai întrebăm din priviri
despre toate născocirile metafizice/ cu cine ne simţim
bine/ cu cine mai râdem şi cui mai simţim nevoia
să-i alocăm un spaţiu infinit undeva lângă
urechea stângă/ locu-ăla care n-are nevoie de
chagall sa fie descris/ asta pentru simplul fapt
că nu trebuie

n-am mai fost acolo de ceva vreme/ îmi lipseşte
cum îmi lipseşte o a treia mână stângă/ ca o culoare
pe care să ţi-o atribui ţie şi gândurilor tale

imaginează-ţi că şi dac-ar fi să ne cadă cerul în cap/
să ni se prăbuşească lumile una într-alta/ sau mai rău/ să
se respingă cu puterea primului magnet/ să vină sfârşitul
sfârşitul ăla despre care vorbeau filosofii în prima strofă/ da/
adică
dac-ar fi să ne despărţim/ noi n-am putea să ne despărţim
decât în silabe