Sunt revoluționari și-au fãcut revoluție;
Cucerirea puterii, pãstrarea puterii.
Au schimbat toate: ale pãmântului
Și-ale mașinilor - au fost puse-ntr-alte
Deprinderi. E bine, e rãu, nu putem
Sã cunoaștem. Dar viețile oamenilor,
Se ivesc, ajung în deplinã formã a tuturor
Bucuriilor și dezamãgirii,
În datinile și-mprejurãrile ce le-au conceput
Revoluționarii-n putere.

Unii - inspirați devin din viațã, alții
Deloc inspirați. Cei puțini, de-al cãrora
Cuvânt, țin viețile celor mulți sunt și ei
Artizani. Poeți de duzinã sau unici
Dãtãtori de direcții. Mari stiliști ai politicii
Și strategiei în idei și-n fapte.

Eu nu-i judec în nici-un fel. Comentez
Înfãptuirile. Platon suferã destul în Republica
Lui. Istoria nu-o nimic precum se zice cã va fi,
Nici nu-i ceea ce-ar fi fost sã fie de era
Cutare și nu era cutare fapt sau om;
Istoria-i ceea ce vrea ea sã fie. Cum aș putea
Eu sã le spun c-ar fi fost mai bunã lucrarea
Alta și nu asta în care trãim și ne zbatem -
Sã fim, sã confirmãm teoria, sã dãm ființã
Unei teze care n-are alt drept, decât
Al puterii ce i-o dau cei mai mulți.

Clarvãzãtor în fapte și-n legile vieții
Ziditor de uzine și magistrale,
Mișcând utilajele și mașinile cele mai noi,
Stãpânind subtilitãțile și profunzimile
Vizionare-ale tehnicii - poate sã fie!
Dar în poezia lui pot sã batã clopotele, harpe vechi
Și tot felul de instrumente dogite.

Poezie revoluționarã fac, eu, carele sunt
Cel mai nepriceput în practica revoluției.
Tehnicã poeticã pe mãsura realitãții și-a
Viitorului, eu invente, eu aplic. Eu,
Carele sunt mult supãrat și dat la o parte;

Arta poeticã se deprinde sã fie uitatã
Poezia este-ntotdeauna altceva
Decât se învațã a fi îndeobște -
Poezia-i ca istoria. Istoria-i ca poezia.
Nu existã modele de urmat.