N-a fost drept ce s-a întâmplat,
El ne-a lovit când aveam ce-am căutat...
A aruncat cu ură-n noi,
Vorbe şi bucăţi de noroi...
E lumea prea mică,
Iubirea-i o frică,
Totul în jur se strică...
Nu ne-am putut trăi iubirea,
Acum liniştea între noi o să rămână,
Am să-ţi mai văd cândva privirea
Ce-o-mpărţeam ieri împreună ?
El ne-a oprit aici, crezând că se poate,
Eu îţi voi rămâne micuţul Adiel,
O să plec undeva, ascuns, departe,
Căci între noi există el...
Nu pot să-ţi cer să te gândeşti la mine,
Căci nu sunt un dumnezeu...
Dar eu n-am să te uit,
Nici pe tine nici pe el...
Dar să ţi minte, cel ce ţi-a scris sunt eu.