la noi,
scriitorii au devenit rezistenţi la scris.
ei au devenit profesioniştii rezistenţei la scris.
scrisul nu mai are nicio putere asupra lor
şi, astfel, au devenit epave înfricoşătoare, anarhişti,
amorali, atei, histrioni libidinoşi, violenţi şi obsedaţi.
în loc să îi apere, scrisul îi apasă
ca o banchiză de gheaţă.
o balenă obosită şi bolnavă.
ca să terminăm odată cu această stare de lucruri
ar trebui inventate metode de stârpire a scriitorilor,
rapide, primite şi eficiente,
eventual, un ultraaparat kafkian
ca să le distrugă degetele de la mâini,
mâinile sau chiar muşcătura rece a scrisului,
uterul invocat cu furie şi
penisul invocat cu delicateţe
să vadă şi ei ce înseamnă
să faci gărzi de noapte
inutile şi reci
pe culoarul fără sfârşit