iarna nu e decât
o adunătură de idei
şi eu nicicând n-am fost
mai fericită /

lumea n-a depăşit faza
taxiurilor în care se-ntâmplă
poveşti offline destul de drăguţe/

şi sa fim serioşi
ce poate fi mai mişto de-atât

poate

a treia oară când îţi spun pe
nume / atunci toate sunetele mele
încep cu a şi nu se termină cu nimic

ori

când nihilismul nostru matinal dispare
şi
ştiu c-am mai spus-o de multe ori/ mă bucur că
n-am crezut vreodată în cafea/ nici măcar în granule
ci doar în
şireturile dezlegate atunci
când te-ai împiedicat prima oară de versul meu alb

sau, mă rog

de mine şi de alte tablouri personificate.