Scrutând albastra boltă cu mistere
Şi adâncit în mine ca'ntr'o mare,
Nu 'ntrezăriam de unde tot răsare
Imensul ce mă soarbe,-abisul ce mă cere.

În ochii tăi m'am oglindit ca'n soare,
Beat de amor şi 'nvins de-aşa plăcere:
Am vrut să torn în slove-a mea durere
Şi inima s'o sfarm de grea turbare.

...Dar sufletul, Minervă 'n coif şi zale,
Din trupu-mi a svârlit grozav' armură,
Arzându-mă cu fulgerile sale;

Şi spumegând, umplându-mă de frică,
Tunat-a glasu-i vorbele-i din gură:
"Sunt taina ce pe groapa-ţi se ridică."