vine o vreme când îţi aduci aminte că
brazii nu se nasc în pădure ci la spitale de oncologie
moş crăciun există şi chiar şi vitrinele
au dorinţe

ce o să ne facem atunci dragul meu/ ce o să facem când
o să ni se spună că toată viaţa am scris despre
foi goale/ că n-am descoperit nimic/ că tot ce-a fost
cu adevărat important încă nu s-a întâmplat

ştii

dacă tot veni vorba de chestii importante şi dacă tot e să
ne încălzim mâinile la o inimă de vioară
făcută praf

când o să vină vremurile astea/ n-o să ne mai rămână decât
străzile din philadelphia/ cu câinii care păzesc poarta spre
ieşirea din viaţă/ trupurile o să ni se piardă în trăsuri pline cu
gratuităţi dogmatice/ o să iubim alături de aviatorii bolnavi mintal/
lumea o să-şi spargă singură bolta de sticlă când n-o să mai fie nimeni
pe aici/

pe noi o să ne prindă treaba asta la coadă pentru
câteva globuri de sticlă personalizate/ suferinţa e mai dulce
când donezi ultima tură de sânge de dragul vremurilor când
încă mai credeam