Foetuşii sug Calea Laptelui prin placentă
şi ochiul scoborât în furnică muşcă o culoare nouă,
pupila e un calcan cu solzii de mentă,
prin care mâinile au frânt un luceafăr în două.

Cangurele încălţat în gastrulă şi mănuşe
fierbe, saltul moşilor pe încheietura fragilă,
ca un strujean de porumb, cu glezna-n pănuşe,
şi cu stropirea stelelor cunoaşte apropierea tactilă...

din pământ, şoldul crăcănat în vitrină
de cer, pântecul ca un ou şi-l plimbă,
să lepede sămânţa ce n-are nici o vină