Paraschivei


I

Mi-e dor amar de tine,
Să cred că ai murit nu-mi vine.
Cum ai ştiut să fii atâta timp cu mine
Şi la noroc şi nenoroc,
Şi-acum să nu mai fii deloc?
Te adormeam pe braţul meu
Şi-acuma dormi la Dumnezeu.
Desigur, lângă el te simţi mai bine
Decât fuseseşi lângă mine.
El e-mpărat, şi graţia ţi-o porţi
Sus, în haremul lui cu morţi.

1967


II

Ne căutam destinul în trifoi
Şi-l căutam în câte patru foi.
Dar tot ghicind în frunza adunată
Mi s-a uscat buchetul dintrodată.

1967


III

Lăsându-mi ochii-n tine să te culce
Te-am poreclit din toate cea mai dulce.

1967


IV

Te sărutai culcată, dar buzele ţi-s reci:
O sărutare fără de răspuns în veci de veci.

1967


V

Când m-am făcut logodnic la bine şi la rău
Eu mă gândeam la tine, nu la mormântul tău.

1967